Cea mai apreciată street artistă din Afganistan pune hijab-ul şi feminismul pe zidurile oraşului
Shamsia Hassani este regina street art pe care am aşteptat-o cu toţii.
Birds of No Nation [păsări fără de ţară]
O femeie cu un hijab purpuriu cântă la pian, cu o lacrimă curgându-i pe obraz. Îşi cântă melodia solitară, în mijlocul unei mări de zgârie-nori albaştri, planând deasupra maşinilor care zumzăie în departare, în planul de jos. Acest personaj îşi poartă cu mândrie contradicţiile – ea este puternică, este vulnerabilă, este graţioasă, creativă, separată, tristă. Şi cu toate acestea, pare că nu cheamă pe nimeni în ajutor, împăcată să fie cu propriile emoţii, exprimându-se creativ, liber, în pace.
Această lucrare de street art a fost realizată de Shamsia Hassani, cunoscută de publicul larg drept prima femeie street artistă eminentă din Afganistan. Hassani s-a născut în 1988 în oraşul Teheran, într-o familie afgană; s-a mutat în Kabul pentru a-şi urma studiile universitare şi de masterat în artele vizuale. În prezent locuieşte în Kabul, unde transformă zidurile oraşului în pânze colorate, care transmit mesaje de pace şi speranţă către comunitate.
Looking Like Me [când arăţi ca mine]
Prin munca ei, Hassani speră să ilustreze o altfel de imagine despre Afganistan – una care să nu fie rapid asociată cu război şi violenţă, ci cu frumuseţe şi artă. „Aş vrea să acopăr în culori toate amintirile groaznice despre război din minţile oamenilor”, a spus într-un interviu pentru Street Art Bio.
Ca şi cum ce face Hassani nu ar fi destul, ea mai şi subminează în mod subtil normele de gen dominante în societate.
„Mi-am adaptat imaginile astfel încât să ilustreze tăria femeilor, bucuria femeilor” a spus Hassani într-un interviu pentru Art Radar Journal. „În lucrările mele, este multă mişcare. Vreau să arăt că femeile au revenit în societatea afgană într-o nouă formă, mai puternică. Nu este imaginea femeiii care stă acasă. Este o imagine nouă a femeii. A femeii care este plină de energie, care vrea să o ia de la capăt. Se poate vedea asta în lucrările mele, în modul în care vreau să schimb înfăţişarea femeilor. Le ilustrez cu o aură de măreţie. Vreau să arăt că oamenii le privesc altfel acum”.
Secret
Personajele lui Hassani poartă uneori burqa şi hijab, articole vestimentare tradiţionale în religia islamică; în desenele lui Hassani, acestea devin jocuri de forme, linii şi culori, cu o graţie modernă. Cel mai important este că aceste imagini contrazic presupuneri occidentale dominante, arătând că există libertate şi în cadrul tradiţiei islamice.
„Sunt mulţi oameni în lume care cred că burqa este problema”, spune Hassani. „Ei cred că dacă femeile îşi scot burqa, nu mai au nicio problemă. Dar asta nu este adevărat. Eu simt că femeile din Afganistan au de înfruntat multe probleme. De exemplu, faptul că unele femei nu au acces la educaţie; aceasta este mai degrabă o problemă decât faptul că poartă burqa”.
Birds of No Nation [păsări fără de ţară]
Hassani creează o lucrare nouă de graffiti cam o dată la 2-3 luni. În timp ce în SUA şi în aproape toată Europa graffiti este considerat o infracţiune, în Afganistan este o tehnică apreciată. Hassani chiar predă graffiti la Universitatea din Kabul, unde cele mai multe studente şi studenţi sunt de vârsta ei, cam pe la 20 de ani.
Galeriile de artă sunt rare în zonă, dar ziduri goale sunt din abundenţă, ceea ce face ca graffiti să fie un mod ideal de a expune arta către un public larg, chiar dacă uneori accidental. Cu toate acestea, Hassani nu este scutită de dificultăţi în munca ei creatoare ca femeie, fiind adesea obligată să se confrunte cu o majoritate care crede că locul femeii este în casă. Din cauza luptei cu preconcepţiile sexiste, Hassani a dezvoltat o practică pe care o numeşte „visând graffiti” – lucrările pe care le face în studio în loc să le facă în stradă. Cu această tehnică, Hassani foloseşte imagini digitale urbane ca fundal, pictând pe deasupra lor pentru a genera peisajele multicolore din mintea ei.
În prezent, Hassani este artista-în-rezidenţă la Hammer Museum în Los Angeles.
Citiţi mai jos descrierile pe care le face artista celor 3 serii de graffiti numite „Secret”, „Păsări fără de ţară” şi „A fost odată ca niciodată” [„Secret”, „Birds of No Nation”, „Once Upon a Time”].
Secret
Secret
„Am început această serie conturând portrete de femei înveşmântate în burqa, cu linii drepte şi margini clare, pentru a reda senzaţia de putere. Dar voiam şi să sugerez secretul de dincolo de burqa, şi anume faptul că sub burqa este o persoană reală. Voiam să dau la o parte restricţiile impuse femeilor – iar chitara reprezintă puterea femeii de a îşi face vocea auzită şi de a se exprima. Este roşie pentru că această culoare este folosită în Afganistan pentru a atrage atenţia asupra lucrurilor importante”.
Birds of No Nation [păsări fără de ţară]
Birds of No Nation [păsări fără de ţară]
„Păsările migrează mereu în căutare de hrană şi adăpost, nu au nicio naţionalitate pentru că îşi găsesc tihna în orice loc în care se simt în siguranţă. Văd aceste lucruri şi la poporul afgan, care migrează dintr-o ţară în alta în căutarea păcii şi a siguranţei. Ca şi păsările, pare că nu au nicio naţionalitate. În această serie de lucrări, femeia personaj principal se află într-un loc nou de care nu simte că aparţine, pentru că nimic nu este al ei şi nu simte că se potriveşte acolo.
Once Upon A Time [A fost odată ca niciodată]
Once Upon a Time [a fost odată ca niciodată]
„Titlul vine de la modul tradiţional de a spune poveşti. Povestea mea este cea a unei femei care trăieşte în trecut şi în prezent în acelaşi timp. Această femeie a încercat să se elibereze de situaţia nefericită în care se afla, aşa încât se află undeva deasupra lucrurilor, privind din afară înăuntru. Imaginea oraşului este alb-negru, reprezentând modul în care vedem trecutul, în timp ce ea este plină de culoare şi se află în prezent”.
Traducere Ioana Florea
